Cele 7 Virtuti Taekwondo

Prima virtute “Gi” A lua decizia corectă, echitabila şi egal proportionala. Gi este abilitatea de a lua decizii corecte cu încredere şi egale faţă de toţi oamenii, indiferent de ce culoare, rasă, sex sau vârstă sunt acestia. Importanta lui Gi este abilitatea de a lua o decizie în mod legal, cu respectarea tuturor incidentelor si corespondentelor coexistente.

A doua virtute “Yu” A fi Curajos Yu este necesar ca sportivii sa progreseaze în rang (centura colorata), iar abilităţile lor să devină mai fluente bazandu-se pe reflexe. Încrederea sportivilor în sine si proprile forte depinde de dezvoltarea si valorificarea lui Yu. Importanta lui Yu este data de faptul ca sportivii vor sti că pot gestiona orice situaţie care se prezintă.

A treia virtute “Jin” A avea bunăvoinţa, compasiune si generozitate Jin este caracterizat prin bunătatea adevărată a minţii, bunătate nepărtinitoare şi altruism. Este o consecinta a gândirii şi are în vedere bunăstarea altor oameni, îşi găseşte expresia în blândeţe, simpatie, amabilitate şi compasiune, se manifesta daruind iubire dezinteresată. Tratand cu Bunăvoinţa, compasiune si generozitate pe cei slabi sau pe cei aflati in nevoie, te implici, iar acest fapt ingradeste orice tendinţă de a pune accentul pe auto-interes. Această virtute lucrează împreună cu "Gi",. Importanta lui Jin este de a preveni ignoranta si aroganţa de sine.

A patra virtute  “Rei” A avea un comportamentul corect, amabilitatea si respectul Rei este reprezentat printr-un comportament corect si rezonabil acceptat de către majoritatea oamenilor. Comportamentul corect este expresia a doua calitati umane precum amabilitatea si respectul, astfel, demnitatea umană devine o condiţie de a fi demni de respect sau stima. In cazul diferentelor de cultura amabilitatea joaca un rol esential atunci cand dorim sa ne bucuram de apreciere si respect. Respectul fiind o apreciere obiectivă şi imparţială in ceea ce priveşte drepturile, valorile, credinţele şi proprietatea. Importanta lui Rei este de a invata sa avem respect pentru tot ce ne inconjoara.

A cincea  virtute “Makoto” Onestitate, onoare şi morală Makato  este cel mai bine descris ca fiind "sportivul trebuie să fie onest cu cele de sine înainte de a fi onest cu altcineva". Înşelăciunea şi minciuna este o acceptare a eşecului şi creează un mediu fals pentru el fapt ce nu-i v-a permite sa se bucure de onoare. Demnitatea morală, care caracterizează conduita este onoarea si dealtfel, singura autoritate morală de care se poate bucura cineva. Starea morala se poate atinge prin respectarea ansamblului de norme privind convietuirea cu respectarea primelor patru virtutii Gi, Yu, Jin si Rei, din partea oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica. Este o formă a constiintei sociale care reflecta si fixeaza idei, conceptii, convingeri privind comportarea individului in societate Importanta lui Makato este acea abilitate de a face lucruri precum; ” o favoare acordata celui care o merita este o onoare aproape la fel de mare pentru cel care o acorda, ca si pentru cel care o primeste”. „ cea mai mare onoare consta in  a nu  te folosi de onoruri, ci in a fi considerat vrednic de ele”.

A sasea virtute “Meiyo” Succes, onoare şi glorie. Această virtute Meiyo apare prin utilizarea la maxim a capacităţilor pe care le posezi. Niciun succes nu te reprezinta ca sportiv daca nu este insotit de onoare (Makato) si nu este deplin daca nu aduce gloria ce trebuie sa ramana un scop la care aspiră orice suflet deosebit, dar la care nu se ajunge cu dorinţa, ci cu capacitate, urmata de  o atitudine pozitivă. „Succesul înseamnă a continua când ceilalţi renunţă. Succesul este suma unor eforturi mici, repetate zi de zi. Succesul este o călătorie, nu o destinaţie. Succesul nu înseamnă absenţa eşecurilor; înseamnă realizarea obiectivelor finale”. Valoarea lui Meiyo este căutata de toti sportivii, dar este utila numai insotita de un comportament corect.

A saptea virtute “Chungi” Devotament, loialitate şi dedicare Un act de adevarat devotamente este rezultatul unei cugetari care cantareste totul si alege; o consecinta ferma si senina a unei mari dezbateri interioare.Tara unui om nu este o bucata precisa de pamant, de munti, ape, padure, este un principiu iar loialitatea fata de acest principiu ce se defineste ca patriotism. “Un ingredient important in antrenament este dedicarea chiar dacă vom câştiga sau pierde, vom fi stiut ca am dat tot ce e mai bun din noi pentru a reusi. Preţul succesului (Meiyo) este munca grea,!” Aceasta virtute este temelia tuturor virtu ţilor.

Origini

Ceea ce Japonia este astăzi se datorează în cea mai mare parte samurailor. Ei au fost rădăcina poporului şi floarea naţiunii. Virtutea este la fel de contagioasă ca şi viciul. După cum floarea de cireş este regina florilor, tot
aşa samuraiul este regele bărbaţilor. Din punct de vedere intelectual şi moral Japonia este în mod direct sau indirect opera cavalerismului.

     SAKURA - floarea de cireş este floarea favorită a poporului şi emblema caracterului japonez. Caracterul ei efemer, frumuseţea şi fragilitatea simbolizează existenţa precară a samuraiului. Atât de fragile, florile de
cireş sunt în orice clipă gata să se despartă de viaţă la cea mai mică adiere de vânt, la prima chemare a naturii, asemenea samuraiului care rămâne întodeauna loial, fiind mereu pregătit să-şi dea viaţa pentru un ideal, trăind
o viaţă de om liber indiferent de  problemele pe care le implică aceasta. Se ştie că cireşul nipon nu este roditor fiind cultivat doar pentru florile sale!!!

Oare de ce credeau dacii ca sunt nemuritori ?

Se spune că dacii erau foarte greu de învins datorită perspectivei lor interioare care le spunea ca ar fi fost nemuritori.

La prima vedere am spune ca era un fanatism sau… oricum, pare o prostie, fiindcă dacii, totuși, mureau.
Ei bine, ceea ce este socant dar valoros ca informație este că dacii aveau, în esență, dreptate.
Da, erau și sunt cu adevărat, la nivel esențial, nemuritori și toate ființele sunt, de fapt , nemuritoare.
Cea mai înaltă perspectivă spirituală este cea nondualistă iar ea afirmă, bazându-se pe mărturiile celor întor și din moarte clinică și pe relatările maeștrilor spirituali care au dobândit o realizare spirituală că… nu poți muri.
Și în evanghelii primim informații clare:

„Ioan, 10:34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că “Eu am zis: Dumnezei sunteţi?””
ceea ce se referă la

(Psalmi – 81:6) “Eu am zis: “Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”. 
Aceasta se referă la adevărata natură a Sinelui nepieritor și imuabil: faptul că acesta este scânteie divină din Dumnezeu Tatăl.

În tradițiile orientale, esența ultimă a oricărei ființe este Sinele Suprem individual Atman, esența a sufletului, care este imuabil, etern și parte a Spiritului Etern Universal, Dumnezeu sau Brahman.

Desigur corpul fizic va disparea ori de câte ori cineva va muri, si odata cu el șansa excepțională de a evolua și a se transforma repede și eficient pe pământ. Disparitia fizica.. importanta a cum se produce eceasta v-a afecta circumstanțele în care vom trăi intr-o alta viata si asta datorită legii divine universale a acțiunii și reacțiunii sau legea divină universală a cauzalității.

Practic cuvântul ”a muri” nici nu ar trebui folosit (dar nu avem un echivalent la fel de scurt și simplu de rostit), fiindcă este vorba doar de o părăsire (în general vremelnică) a planului fizic. Dictionarul spune că a muri înseamnă ”a nu mai fi în viață”, dar, din ignoranță, acepțiunea cea mai răspândită este”extincția”,dispariția ca entitate conștientă.
În realitate, așa zisa moarte este doar o trecere, cu nimic diferită de un vis.

Poezia, organizare neinlantuita a cuvintelor, ne prezinta profunzimea filozofiei de viata a dacilor, evidentiind in mod profund similitudinile tipului de constiinta individuala integrata in realitatea temporala a vremurilor, a doua populatii, aflate la distante considerabile, asa incat sa nu se poata influenta;

”Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit. ”

(George COŞBUC: "Decebal către popor")